Mare în zare
sursa: https://ro.pinterest.com/pin/418905202835895412/Cu voia cuiva care cu siguranță e mai presus decât mine, decât tine, decât noi, am ajuns la mare. Sunt mulți cei care spun că muntele aduce mai multă libertate. Dar libertatea de unde vine? Din aer, din mirosul lăsat de păduri, de fragi, de muri? Libertatea ar trebui să vină din noi, să ne simțim liberi atunci când inima bate mai tare ca ticăitul ceasului, când simțim și căldură și frig în corp, când vrem să mergem atât de repede, încât uităm că putem să alergăm. Libertatea vine și pleacă singură. Noi o pierdem fiindcă ne gândim că putem s-o găsim doar acolo, în locul ăla în care ne-am simțit noi bine, acum mult timp, când inima ne-a luat la fugă.
Dar spune-mi, nu te simți tu liber când nu ești legat? Când nu te gândești că trebui să le satisfaci nevoile altora, când nu te mai gândești că trebuie să ajungi într-un anumit loc, pentru că trebuie, nu pentru că vrei?
Libertatea e oricând în noi. Când mergem pe stradă ascultând muzică și gândurile zboară, când mergem pe stradă și ascultăm poveștilor altora, când suntem în mașină, noaptea, și vântul ne agită părul cum la fel face și cu valurile mării.
Eu simt libertatea pretutindeni, dacă mă las purtată de ea. E un sentiment aparte.
Sentiment pe care l-am simțit și când am ajuns la mai puțin de 100 de pași de mare.
Am simțit libertatea două ore, dar mi-au fost de ajuns să-mi dau seama că nicio poză nu va cuprinde vreodată infinitul pe care putem noi să-l strângem cu privirea.
E adevărat că tot ce surprindem prin ochii noștri e subiectiv, dar orice tip de artă e subiectiv.
Tot ce cuprindem cu privirea poate lua nenumărate forme și idei în fiecare dintre noi.
Nu toată lumea vede marea ca pe o eliberare, atunci când își afundă picioarele în apă. Nu toată lumea simte valurile sau briza mării. Nu toți văd pescărușii de aproape, deși ei zboară deasupra capetelor noastre, nu toți simt mirosul sărat al apei.
Tot ce-am simțit când am atins apa mării a fost libertate. Nu știu să înot, dar sufletul îmi spunea să merg tot înainte, să mă afund în apă până am să simt doar nisipul care mă înghite.
Nu vreau să mor, nu e vorba de un gest de sinucidere, vreau doar să simt ceva ce n-am mai simțit până acum. O eliberare totală de orice mă face să simt greutate în minte, în suflet, în corp.
.jpeg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu