Fluturi în Vama Veche

Prolog

Când tot ce vezi e marea, n-ai cum să nu simți fluturi în stomac. Când tot ce simți e miros de apă sărată, n-ai cum să nu te aștepți că vei sta, într-o încercare de a înota, o zi întreagă. Chiar dacă soarele îți va arde fața și îți va decolora părul. Dar ce frumos miroase părul tău după ce ieși din apă...

 

   

Alge sau fluturi, altceva nu există

 

Pașii îți pornesc agale pe strada principală. De-o parte și de alta a străzii vezi doar tarabe si magazine. Atâta zgomot de fundal, iar tu vezi doar marea. Atâția oameni în jurul tău și tu simți doar atingerea nisipului. Cam cât de mult ai așteptat?

Mergi din ce în ce mai repede și dintr-o dată ochii ți se lasă în jos. Tălpile goale au atins nisipul. Chiar  dacă frige și abia poți să calci pe el, chiar dacă știi sigur că vei da peste vreo scoică sau un ciob, tu mergi mai departe. 

Nu îți mai permiți să te grăbești, inima îți bate din ce în ce mai repede iar mâinile îți cad pe lângă corp. Ți-a căzut ghiozdanul pe nisip. 

 

Chiar mai încet decât cu câteva secunde înainte, îți dai hainele jos și tot ce-ți dorești e să intri în apă.

 

Cam cât de mare e marea, te întrebi. Cam câte sentimente poți să cuprinzi tu în suflet.

 

Știi sigur că ale tale vor rămâne la mare.

 

N-ai cum să îți ignori speranțele, n-ai cum să îți impui că vei fi de piatră când tot ce știi să faci este să te afunzi în apă. 

 

Cu fluturii în stomac și cu picioarele pe nisip, îți arunci ușor de pe tine algele care încearcă să te astupe, să nu-ți mai lase pic de viață în suflet. 

 

Tu n-ai nevoie de așa ceva, știi sigur că ești și vei rămâne un fluture cu inima zburându-ți spre cele mai îndepărate colțuri ale Mării Negre.

 Sursa: https://www.instagram.com/cristianacoman/