Înainte să adorm

Acum doi ani, n-as fi zis ca pot avea sentimentele si trăirile pe care le am acum.

Ieri, n-as fi zis ca pot simți cum simt azi.

Acum o ora, n-as fi zis c-o să mă ia somnul atât de repede.

Acum doi ani, nu m-as fi gandit ca voi avea un copil.

În planul meu nu era nici macar un frigider, dar un copil.

Ei bine, mintea mea de copil fără logică s-a șters.

Acum e o altă minte.

O minte care simte, la fel ca inima. 

O minte care gândește si urăște .

O minte care ar vrea sa iubească.

O minte care nu mai poate. 

As vrea sa pot sa spun ca nu urăsc la fel de mult pe cât as vrea sa iubesc, dar as minți .

N-am crezut niciodată  ca pot sa fiu atât de nervoasă, dar atât de calma in acelasi timp.

As vrea sa alerg cum alergam .

Mintea mea mi-o cere.

Tot corpul imi spune ca are nevoie de mișcare .

Ceva in mine sigur nu se mai poate misca.