Venus în luna octombrie

                                                                 

                                                                         Sursa: Pinterest

                                                    

 A fost și ea odată o fetiță, că n-are cum altfel. Și-a dorit să fie frumoasă încă de când s-a privit prima oară într-o oglindire a ceva. A ce anume era, chiar că nu-și mai aduce aminte. Acum că s-a făcut mai mare îi e frică să se arate. Poartă haine mai largi cu care probabil se simte confortabil, dar oare cineva o vede? Că ea de mică voia să fie văzută. 

Așa parcă citisem undeva. Dar oricum, eu nu prea rețin ce citesc. În fine, ideea e că a îmbrăcat un palton. Că era totuși vreme de haine din astea. Și paltonul ăla aproape că o acoperea cu totul. Îi plăcea cum mirosea, deși auzise de undeva că n-ar avea niciun miros. Totul în jur era așa cum și-a imaginat. Lumini, apă, aer, aproape foc. Dar acolo, înfofolită cu hainele alea, nu mai simțea nimic. Și-a închis puțin ochii și s-a gândit cum ar fi dacă doar ar mișca din cap în stânga și în dreapta și lucrurile ar funcționa atât de simplu, ca o păpușă din aia de-o pui pe mașină. 

Dar nimic nu e atât de ușor. De data asta, parcă totuși ceva a funcționat. Mâinile alea nu erau ale ei și totuși le-a simțit. Le-a vrut și le-a avut, dar nu așa cum ar fi trebuit. Doar cât să-și aducă aminte că odată s-a întâmplat ceva asemănător. Și a povestit, că nu i-a fost greu. Totul în jur era așa cum nu voia să fie neapărat, dar era acolo. Fum, ceață, ploaie și zgomot. A rămas. S-a mișcat în același ritm, sperând să nu piardă pașii. Norii n-aveau cum să mai plece acum, se anunțase deja ploaie de ceva vreme. După doar câteva ore de proaspăta coaptă fericire, a început să picure. 

Pe față, pe mâinie, pe ochi, nu mai rămăsese nimic din ce-și aducea aminte. Dar era ceva și mai special, ceva pe care nu-și permitea să și-l dorească, dar îl voia așa de mult. Știa că frumusețea n-are cum să-i fie de ajutor acum. Și totuși, a permis să iasă la suprafață. Indiferent că purta palton sau nu, s-a văzut din nou într-o oglindire a ceva. De data asta știa despre ce e vorba, era o băltoacă peste care călcase. Și din frumusețe, dar și din palton n-a mai rămas decât o dâră de fum stătut spre care n-a mai vrut să se întoarcă.