Zbor cu balansoarul

 

                                         

Sursa: Pinterest

A fost odată ca niciodată o fetiță căreia îi plăcea să zboare. Cu toate că nu a făcut-o niciodată, își imagina că undeva, cândva, va putea crea un nou aparat care să-i ofere mai multă putere decât a reușit vreodată să aibă cineva pentru a se ridica de la pământ. 

Într-o zi și-a dat seama că putea face asta într-un singur fel și anume...cu iubire. Dar cum ar fi putut-o ajuta iubirea în acest fel? Știa că poate să zboare doar cu iubire și mai știa că erau mai multe tipuri de astfel de iubiri pe lume. A întâlnit la un moment dat iubirea pentru animale. 

Orice vietate i-ar fi ieșit în cale, ar fi vrut să o protejeze cu orice preț. Atunci când vedea câini și pisici pe marginea străzii, își imagina că ea ar fi făcut cruzimea de a-i abandona acolo, așa că o apuca plânsul instant. A mai întâlnit iubirea prietenilor. Ori de câte ori se gândea la ei, știa că momentele petrecute împreună o vor aduce pe culmi nemaiîntâlnite. Atunci nu-i mai trebuia nimic altceva. Doar că, la un moment dat, iubirea asta s-a împrăștiat. Oricât ar fi căutat-o, n-a mai putut s-o întregească. Era ca și când cineva o ținea strânsă și ori de câte ori se apropia, o trăgea înapoi. 

A mai întâlnit iubirea oamenilor pe care nu i-a cunoscut prea bine într-o viață. Ce vreau să spun cu asta? Că ori de câte ori vedea pe cineva nou în mica ei lume, avea impresia că vor fi pentru totdeauna prieteni, iubiți, amici. 

A mai întâlnit iubirea pentru orice lucru care-i apărea în fața ochilor. Mare, munte, desene, copaci, parcuri, teatre, viața în cea mai sinceră formă a sa. Cu toate astea, ori de câte ori o atingea, părea că nu trebuie să afișeze un astfel de comportament, că ceva era greșit. A renunțat. După mai multe căutări, și-a dat seama că singurele iubiri care i-au mai rămas, n-o vor face niciodată să zboare. S-a agățat atunci de ceea ce știa mai bine și s-a întors într-un tărâm pe care nu l-a părăsit niciodată cu adevărat. S-a dat în balansoar și a lăsat vântul să-i zboare părul atât de mult cât se putea. Pentru moment, era de ajuns!