Câmp de maici
Sursa: Pinterest
Tot ce vreau e să scriu și tot ce fac e să mă uit prin preajmă dacă nu e nimeni. Nu toată lumea poate face asta, așa cum nici toată lumea nu poate deveni părinte.
Să scrii ceva pe foaie albă e ca și cum ai da naștere unui copil pe care nu l-ai programat. Ai știut mereu că e acolo, dar nu ai vrut să recunoști niciodată.
Ce poate fi mai natural decât scrisul? Altfel nu aș putea să fac altceva. Te consideri scriitor, dar tremuri când te gândești la asta. Trebuie să mai ai puțină răbdare, să mai ai puțină energie.
Uneori simt că se scurge toată. Am fost așa fericită când am aflat că pot să scriu, dar nici măcar nu mai țin minte când a fost asta.
A fost odată ca niciodată o fetiță care s-a pierdut. S-a pierdut în gânduri, s-a pierdut pe sine, s-a pierdut în câmp.
A crezut că dacă e o întreagă întindere acolo, lângă casa ei micuță de la marginea văii, o poate explora în tihnă. Dar nu s-a gândit la pericole. Și nimeni n-a menționat de ele.
Nimeni n-a scos un cuvânt. Oamenii erau prea ocupați, ba aveau căști în urechi și erau veșnic claxonați de mașini, ba se fereau să se uite în ochii ei, ai fetiței.
Și astfel, și ea a încetat să mai întrebe. Apoi, lumea nu are habar ce s-a întâmplat de fapt cu ea și o crede altfel. Păi, fiindcă nimeni n-a fost acolo când a avut nevoie, de-aia a ajuns așa.
Oamenii sunt acolo, dar de fapt își împlinesc o dorință a lor, să aibă ei scris pe frunte că au ajutat pe cineva. Ei bine, pe ea n-a mai ajutat-o nimeni.
"Ce e ăla, un munte?"
"Nu, sunt norii"
Dar imediat și-a dat seama că pata care se vedea în depărtare pe cer, putea reprezenta un vârf de munte, deci acolo puteau foarte bine să fie niște munți. Dar a preferat să spună exact ce vedea.
Ce-ar fi dacă din când în când am ridica privirea din pământ și ne-am imagina?
Dacă în fiecare zi fetița n-ar mai fi timidă și dacă totul s-ar schimba?
Păi dacă totul s-ar schimba, nu ar mai există atâtea întrebări și curiozități. Întrebările sunt bune, la orice vârstă.
Dar am pierdut-o pe fetiță, am pierdut-o printre rânduri, printre gânduri, printre oameni.
Ajută-mă să o aduc înapoi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu