Fetița care mergea la circ

A fost odată ca niciodată o fetiță căreia nu-i plăcea să meargă la circ. Nu-i plăcea absolut deloc, dar trebuia s-o facă.
Auzise că asta fac toți oamenii de vârsta ei si n-ar fi vrut să rămână pe dinafara, asa ca s-a dus si ea.
Cu toate că știa ea ceva, fetița a insistat să meargă.
Știa că nu e locul ei acolo, știa că oamenii au nume ciudate, știa că orice ar face tot acolo ar ajunge, însă tot a plecat.
A plecat si nu s-a mai întors.
De cat timp era plecată, m-ati putea întreba?
Ei bine, fetița abia descoperise circul. Deși il mai vizitase din cand in cand in copilărie ( si nici atunci nu i-a placut), acum a ajuns printre acrobati pentru totdeauna.
De ce pentru totdeauna? Căci trebuia sa supraviețuiască si doar asa era posibil.
Haideți să vă povestesc cum arăta circul.

Circul era un loc unde toată lumea își putea găsi particica pentru a-si arăta talentele. Nu, nu era un concurs, însă multi l-au perceput asa încă de la început.
Circul era plin de culori, de fețe ( unele extrem de comune), de vorbe frumoase și de...maimuțe.
Cele mai cunoscute animale de la circ erau maimutele.
Ele mergeau in fiecare dimineață in acelasi loc, mancau acelasi mic-dejun si beau acelasi tip de vin. Ba mai mult, se uitau la aceleași emisiuni.
Da, maimutele se comportau astfel caci nu voiau să fie ca celelalte animale. Voiau să fie...altfel!
Si pe cât de altfel voiau să pară, pe atât de asemănătoare erau.
Asta nu era o problemă, căci fiecare isi avea locul lui in marele cort al dorințelor.
Cu toate astea, din cand in cand, maimutele se trezeau la realitate si isi spuneau că s-au saturat.
S-au săturat de aceeasi mâncare, au obosit sa parcurgă acelasi drum până la locul in care isi aveau culcușul, s-au saturat de celelalte maimuțe.
Din cand in cand, maimutele voiau să plece.
Dar unde sa plece, m-ati putea întreba?
Aveau oare un spațiu liber pe care să-și planteze propria sămânță, aveau ele idei diferite față de celelalte surate?
Cand isi puneau astfel de întrebări, uitau dorința inițială. Uitau ca vor sa plece, uitau ca vor să-și construiască o casă diferită, ca vor sa mănânce mai sănătos, uitau ca trebuie sa faca miscare.
Din pacate, maimutele nu aveau unde să plece.
Din pacate, maimutele trebuiau sa trăiască cu celelalte si sa mănânce mâncarea care li se ofere.
Din pacate, nimeni nu mai aveau vreo sansa la schimbare, oricât ar fi încercat.


Într-o zi, fetita a văzut toate maimutele astea, dar și restul animalelor. Si-a spus clar ca nu isi doreste niciodată să ajunge la circ.
Cu toate astea, iat-o aici după atâția ani.
Chiar dacă a încercat să iasă din stransoare, n-a putut. Dresorul a prins-o mult prea tare și a vrut cu orice preț s-o imblanzeasca.
Fetița a țipat atunci, a țipat cât a putut. A dat cu pumnii in perete si a strigat până iau dat lacrimile si venele i s-au aprins pe gât.
Cu toate astea, dresorul i-a spus "opreste-te, animalele dorm in camera cealaltă ".
Fetița n-a știut atunci ce sa faca, si-a șters lacrimile si s-a mutat pe un alt scaun.
Un scaun curat, un nou început.
"Pana la urma, poate va fi bine", si-a spus.
Cu toate că anii au trecut, fetița nu s-a obișnuit cu senzatia.
Nu înțelegea încă nimic din ce se petrece acolo, cu toate că invatase.
Studiase zeci de cărți, văzuse atatea exemple si totusi, nimic nu s-a lipit de ea.
Totul ii părea nelalocul ei si nimic nu-i făcea inima sa bată.
Oare era chiar atât de nepotrivită pentru aceasta lume?
Oare chiar apartinea unei lumi mai înalte, mai cizelate, sau se mintea doar pentru a face totul mult mai usor?
Dar nimic nu era usor.
Nici învățatul, nici repetatul si nici măcar încercările de a fi ca celelalte maimuțe.
Ea nu era o maimuță, era o fetiță!
Știa asta!
Știa cu siguranta.
Mama ei nu arătase câtuși de puțin ca o maimuță în tinerețe. Bine, poate avusese părul putin mai ciufulit si o culoare castanie, dar asta nu inseamna absolut nimic.
Mama ei vorbea, articula cuvinte.

Maimutele nu vorbesc, doar se...maimutaresc. 

Sursa: Pinterest