De ce să scriu

Mi-am propus ca în fiecare zi să scriu câte puțin.

De câte ori n-am mai avut inițiativa asta și am lăsat-o baltă?

Presupun că acum am un motiv mult prea întemeiat.

Viitorul mi-o ia prea mult înainte și nu mă mai pot opri.

Am avut prea multă liniștă, m-am odihnit mult.

E timpul s-o iau la goană și să nu mă mai opresc.

E bine să scrii orice, chiar fără sens, numai s-o faci.

Câteodată știu că am o idee bine conturată în cap, dar acum, acum scriu doar ca să-mi expersez mintea.

Orice-ar fi, orice gând, nu trebuie să-l mai las să colcăie acolo în cap.

O să putrezească dacă las ideea neudată.

Vreau să-mi formez acest obicei, de-a scrie.

Îl am de când mă știu, dar n-am profitat de el.

Obiceiul îl am de când mă știu sau ideile?

Pe ele n-aș avea cum să le am, chiar pe toate. Mi-au venit pe parcurs.

Poate că motivul n-o să-l aflu niciodată, dar știu că asta trebuie să fac.

Singură sau ajutată, nu e altă cale.

Ori scrii, ori nu scrii.