Alerg

Alerg fără oprire. Dar cine ma aleargă?


Viata părea simpla. Părea foarte simpla candva. Era dureros uneori, dar era simpla; si radeam din plăcere. Acum râd doar ca să nu plâng.
Am obosit. Alergătura asta continuă spre ceva care nu mai vine m-a obosit.

Obișnuiam sa fiu romantică si drăguță, si sa fac sport până oboseam
Acum obosesc doar pentru ca nu mănânc.
Ma simt fara speranță.

Spre ce sa mai alerg. Imi vine sa plec, dar sa merg încet, sa privesc.

Imi vine sa mor, doar ca să trăiesc din nou; mai  frumos, mai curat

Mi-e dor de ceva, de cineva; dar de ce, de cine?