Co-sleeping sau nu?

De cand am aflat de Damian, m-am documentat pe toate planurile, de la mâncare, la haine sau cărți (ar mai fi si altele, dar ati inteles ideea).

De cele mai multe ori, imi place sa citesc sfaturile altora sau sa le ascult, dar sa personalizez ideile in functie de nevoile lui.

De când am aflat de Damian, nu mi-a mai păsat asa mult de nevoile mele pentru ca sunt sigura ca atunci cand un copil asa mic si fragil intra in viața ta, nu te mai poți gândi la nimic altceva, decât la faptul că ar trebui sa fie fericit si in siguranță.

In ceea ce priveste dormitul împreună, sunt de părere că așa cum ii place lui sa doarmă, asa trebuie sa doarmă.

Copilul stie singur ce ii face bine si atata timp cat il pui in patul lui si el continuă să se trezească la fiecare jumatate de ora, inseamna ca ii face bine ca tu sa fii acolo, mama lui.

Nu cred ca dormitul împreună cu părinții il va face mamos sau fricos, din contra, va stii ca tu esti mereu acolo pentru el si va stii singur cand e timpul să doarmă separat.

La fel gandesc si despre ținutul in brate al bebelusului.

Da, este posibil ca daca il iei foarte mult in brate sa se obișnuiască asa, dar până la urma, care ar fi problema?

E copilul tau pe care nu ai cum să nu il iei la pipet la cat de dragalas este, si mai bine ar fi sa il tii aproape de tine cat inca mai e copil, pentru ca timpul trece repede si momentele "bebelusesti" vor disparea cat ai clipi.