Cum știm că nu știm

E normal ca atunci când treci prin mai multe experiențe ca și mamă, să ai impresia ca le știi pe toate, sau cel puțin pe cele mai multe.

Adevărul, în opinia mea, e că știm tot atâtea lucruri câte am știut și la început, doar ca pe parcurs frica se diminueaza. Mă refer la frica aceea care apare în spital din prima clipa în care îți vezi copilul și te gândești dacă știi sa-l hrănești corect, sau aceea de a îi schimba hainele. (Acestea au fost fricile mele)

Nu contează dacă ai un copil, doi, sau zece, pana la urma tot aceleași reguli vei aplica, poate puțin schimbate, dar aceleași. Îl vei hrăni tot cu lapte pana la 6 luni (indiferent dacă de la sân sau lapte praf, ori combinație intre cele două), îi vei schimba la fel scutecele. Vezi ca merge o data, sigur va merge și a doua oara.

Bebelușii și copiii mici nu sunt așa sensibili precum par, nu le trebuie foarte multe, iar datorita acestui fapt, tu crezi ca ti-ai îndeplinit cu strasnicie rolul de mamă buna. Deși par ca se liniștesc când le distragi atenția o secundă, ei ar vrea totuși să comunici mult mai mult cu ei. (Cel puțin așa îmi lasă mie impresia)

De fapt, copilul se mulează după tine. La un moment dat, poate ca ti-a dat semne ca ceva nu este în regula, tu n-ai știut sa interpretezi, și uite așa, mergi mai departe.

Totul bine pana la un anumit punct când copilul face o mica eroare, tu te întrebi cum de a facut-o, el nu era așa, dar nici prin cap  nu-ți trece sa-ți asumi vina, ca de, tu ai crescut copii mai mulți de unul și știi cu siguranță.

Ei bine, iată ca te înșeli.

Sau poate eu mă înșel și observațiile îmi sunt eronate.

Oricum, sa ai mai mulți copii nu înseamnă automat ca și înveți sa faci mai multe lucruri, pur și simplu e o frica în minus.