Cum știi când ai noroc

Sunt din ce în ce mai sigură că universul îți arată cum merg lucrurile fără ca tu sa faci prea multe.

Am deschis postarea cu acest gând dintr-un singur motiv: suntem mult mai norocoși decât credem, dar nu ne dăm seama de acest fapt, sau pur și simplu îl ignorăm. 

Norocul meu se numește "alăptare". Și spun noroc pentru ca am tot citit și m-am documentat cum ca unele femei nu au lapte, și de aceea le dau celor mici "prafuri". 

Adevărul e ca și prafurile astea au mai evoluat de când eram eu mică, dar tot nu înlocuiesc laptele de la sursă exact așa cum ar trebui.

După cum spuneam, am avut noroc în ceea ce privește acest aspect și mă bucur nespus. 

Cum sunt mamă pentru prima oară, mi-am pus o gramada de întrebări la început: "dacă nu voi avea lapte pentru ca am sânii mici?", "dacă nu voi ști cum sa-l tin pe pui?", etc...dar toate aceste întrebări au plutit pe apa sambetei când l-am ținut în sfârșit pentru prima oară în brațe. 

Au trecut aproape trei luni (pe 11.07.2017) de când îl văd non-stop și nu mă mai satur de el, au trecut aproape trei luni de lapte natural; și încă am. 

Zilele trecute însă, m-am speriat puțin deoarece sânul stâng devenise mult mai mic decât cel drept și nici nu părea plin.

M-am gandit: "gata și cu norocul meu, o sa trec pe lapte praf". Eu sunt stângace și mi-e mult mai ușor sa-l tin pe partea dreaptă.

Norocul însă nu m-a părăsit. De fapt, de data asta nu cred ca e noroc, ci pur și simplu instinct. 

Cumva, nu știu cum, cred ca puiul a simtit, și de atunci nu mai vrea sa stea așa des la sânul drept; deși înainte îi era foarte comod acolo.

As putea spune ca a reușit sa-și salveze hrana, de unul singur. 

Sunt tare mândră de el și minunată de acest "noroc".