Gânduri de-a valma

Dacă ar fi să mut ceva din tot ce-a fost, ce-aș muta?
Ar fi fost mai ok altfel, m-ai fi observat pe mine prima, m-ai fi plăcut?
Unde zboară toate gândurile astea?
Cum de-am permis să se întâmple una ca asta?
Nu mi-am dat seama că eu nu pot să rezist?Nu mi-am dat seama cum zboară timpul.
Nu vreau să crezi vreodată că te-aș îndepărta de la tot ce gândești, vreau să mă crezi c-o să fiu aici cu toată puterea care mi-a mai rămas, să te ajut.
De fapt, nici măcar nu vreau să te ajut, poți să faci orice si singur, vreau doar sa-mi povestești.
Nu pot sa cred ce fac, nu pot sa cred ca te pierd si nici macar nu te-am avut.
M-am gandit de atatea ori la tine in toate felurile posibile, incat nici nu stiu ce n-am epuizat.
Mi-e asa teamă ca n-o sa mai vorbesti cu mine, dar trebuie sa-ti arat tot, caci altfel simt ca o iau razna.
Cred ca e prima oara dupa mult timp cand nu ma gandesc la cineva doar pentru satisfactia de moment. E prima oara dupa mult timp cand imi bate putin inima.
Dar stiu ca n-are sens sa bată. O s-o las inapoi acolo, unde-i e locul.
Vreau sa incerc pentru ca nu pot sa renunț.
Stiu ca n-o sa se intample niciodata nimic, nici macar nu sper, vreau doar sa te stiu acolo.
Ca-mi povestesti orice, ca-mi arati ce nu-ti place, voi fi prezentă.