De ce să rămânem optimiști, pesimiștilor?

La 25 de ani e clar ca nu stii chiar foarte bine ce e cu viața ta in general, dar in cele din urma, la ce vârstă aflăm?

Nu avem nicio garanție că în decurs de N ani aflăm chichitele vieții, nu e scris nicăieri ca atunci cand îmbătrânim suntem mai înțelepți.

Vorbele din popor despre vârstă si înțelepciune sunt doar atât, vorbe.

Cred cu tărie faptul că ceea ce te definește ca om, ceea ce te face sa fii cu adevărat înțelept, sa vezi lucrurie cu alți ochi, e însăși gândirea ta.

Dacă tu crezi ca din orice nimic va ieși un bine, atunci asa va fi. Fara a fi vorba aici de vise prostesti sau copilării. Sa crezi si sa si lupti pentru ceea ce crezi si vrei.

De aceea, pesimismul nu ajuta niciodată. Ne trezim morocănoși, petrecem ziua mai stresați și obosiți decât oricare dintre semenii noștri si ne culcam obosiți.

Știu, sunt multe greutăți pe lumea asta, multe familii sărace, multi copii fara mâncare, dar pentru tine, cel care le ai pe toate ( ca le ai, nu e chiar asa rau cum vezi tu) optimismul ar trebui sa fie pe primul plan.

Fara a te mai gândi la dedesubturi, ai ce sa mănânci, respiri, trăiești, ai o familie sănătoasă și frumoasă, te plimbi, dar încă nu esti viu?

E posibil sa fie si vina ta. Da, nu esti un copac, te poti muta oricând vrei, dar nu poti lua toata grădina după tine mereu.

Cândva, totul era verde fara prea mult îngrășămant, acum nimic nu iti mai ajunge.

Dar am depășit de mult ideea titlului.

Ideea e ca tu crezi ca nu poti face anumite lucruri, dar poti. Poti, dar nu vrei.

Da-ti o șansă! Fa-ti curaj!

Nu te mai uita in stânga și în dreapta la ce au altii. Incearca sa iti faci propria viață fără prea multe rețineri.

E usor, doar ca noi facem sa fie mult mai greu.

P.s : o sa revin la articol, e scris foarte haotic.